Ce este Avortul?

Din punct de vedere medical avortul este o intervenție chirurgicală, deci o operație, dar nu este una obișnuită, pe “câmp deschis” ci este o operație oarbă, bazată pe o tehnică specială. Datorită faptului că medicul nu vede și nu poate urmări cu ochii ceea ce efectuează cu mâna, se pot întâmpla incidente, adică există pericolul perforării uterului cu aparatura folosită sau pot rămâne resturi, atât placentare cât și ale fătului, în uter, care provoacă infecții uterine și duc apoi la cicatrici și sterilitate (adică imposibilitatea de a mai menține o viitoare sarcină). Dar cel mai mare pericol este ruptura uterină, urmată de o hemoragie masivă, care duce deseori la șoc hemoragic și uneori chiar la moartea mamei.

Ce este Sindromul Post-Avort (SPA) și cum se manifestă?

 

După o perioadă de timp nedeterminată de la data avortului/avorturilor, femeia care a trecut prin această experiență poate suferi de Sindromul Post-Avort. Cele mai multe femei nu-și dau seama de acest lucru, fiindcă durerea pricinuită de avort este trecută sub tăcere, ca și când durerea ei nu există. Cu toate acestea, sunt foarte multe femei care prezintă o suferință psihică și emoțională cu referire la experiența prin care au trecut.

Suferindele refuză de regulă să-și asume angoasa rezultată în mod firesc în urma unui avort, prin urmare toate resentimentele sunt reprimate și rămân în inconștient, revenind în prim-plan de fiecare dată când victima trece prin noi traume sau momente dificile de-a lungul vieții.

Cu alte cuvinte, Sindromul Post-Avort reprezintă totalitatea simptomelor psihice apărute imediat sau la un anumit interval de timp după avort.

Simptome

Suferința post-avort se caracterizează (pe scurt) prin:

– depresii,
– sentimente de vinovăție,
– tristețe,
– insomnii și vise grele,
– atacuri de anxietate,
– frustrare,
– pierderea respectului față de sine,
– apariția răcelii emoționale și a pesimismului,
– pierderea motivației,
– dereglări sexuale

Câteodată apar și reacții psihotice acute, reacții schizofrenice, psihoze afective, pierderi de memorie, dificultăți de concentrare, pierderea interesului pentru activitățile desfășurate, predispoziție pentru bolile de dependență, schimbări dramatice ale persoanei, predispoziție pentru plâns.

Dacă și tatăl a participat, prin presiunea exercitată, aceste manifestări sunt posibile și la el. De-asemenea, pot fi identificate simptome asemănătoare și la personalul medical implicat.

Milioane de femei din întreaga lume au subestimat impactul pe care avortul îl poate avea asupra psihicului, recunoscând apoi că s-au ales cu o dilemă emoțională și o neliniște imposibil de eliminat.

Din experiența îndelungată a medicilor dar și a preoților precum și din relatările făcute de mame care au avortat, putem înfațișa aici multele consecințe nefaste asupra psihicului. Sindromul Post-Avort cuprinde toate aceste simptome care apar după avort, iar aici vom enumera câteva:

  1. Teama si evitarea medicilor, a cabinetelor medicale, stomatologice si ginecologice. Cabinetele sau instituțiile medicale pot provoca anxietate extremă, grețuri, transpirație, atacuri de panică etc.
  2. Sentimente de tristețe, deprimare și amărăciune
  3. Plâns la vederea copiilor, a bebelușilor sau a femeilor însărcinate
  4. Invidie și gelozie față de femeile însărcinate sau față de femei cu copii
  5. Amintirea ‘datei aniversare’ – se poate referi la: data când femeia a rămas gravidă, la data când a făcut avort sau la data probabilă de naștere a copilului, dacă nu s-ar fi recurs la avort. În jurul acestei date pot apărea: depresie cu câteva zile înainte și după ‘aniversare’, stare de rău, etc.
  6. Probleme de somn.
  7. Vise și cosmaruri cu: copil în pericol pe care nu îl pot ajuta, fie ele însele într-un pericol, iar cei care îi amenință integritatea sunt oameni cu cuțite sau medici. Se visează având copil sau omorând copii etc.
  8. Reamintirea dureroasă a procedurii, a clinicii etc.
  9. Negarea sau evitarea sentimentelor, gândurilor și a situațiilor care amintesc de trauma trăită
  10. Furie – se poate manifesta direct sau indirect, uneori este ascunsă sub munți de durere și are forme de manifestare agresive dar subtile. Furia poate fi orientată către propria persoană (prin comportamente autodistructive: fumat, alcoolism, droguri etc.) sau către persoanele pe care femeia le consideră responsabile pentru avortul ei.
  11. Vină și rușine – femeile tind să se simtă vinovate și rușinate pentru avortul lor și nu vor să-l țină secret, pot minți medicii, familia și prietenii cu privire la avortul suferit
  12. Izolarea propriei persoane – se demoralizeaza și se izolează, se retrag din activitățile care le aduceau bucurie, se izolează de prieteni și de situații sociale
  13. Sensibilitate și fobii
  14. Mâncatul excesiv sau înfometarea – femeile pot apela la astfel de comportamente pentru a se autopedepsi sau pentru a-i pedepsi pe cei implicați în decizia ei.
  15. Probleme de intimitate – asocierea între sex, sarcină și avort le poate face pe femei să nu mai trăiască plăcerea actului sexual, se pot simți neatractive și pot avea dificultăți în a mai avea relații cu persoane de sex opus
  16. Irascibilitate crescută la zgomote – cum sunt cele ale aspiratoarelor, a blenderelor etc.
  17. Dificultăți în luarea deciziilor – se poate instala o panică legată de luarea unor decizii care s-ar dovedi greșite. Aceste dificultăți se referă la orice aspect al vieții: cum ar fi schimbarea jobului, vizionarea unui film, alegerea unui partener etc.
  18. Răcire emoțională în relația cu copiii actuali – femeia este incapabila să comunice sau să se apropie de copiii pe care îi are. Se consideră o mamă rea și simte ca le-ar fi mai bine copiilor fără ea în viața lor
  19. Protecție excesivă cu copiii actuali – vine din teama constantă că ceva rău li s-ar putea întâmpla, ca pedeapsă pentru avortul făcut
  20. Temeri în așteptarea unui nou copil – când o femei care a făcut un avort sau mai multe rămâne însărcinată, coșmarurile pot apărea/reapărea. Este prezentă o teamă și o îngrijorare constantă că ceva nu va merge bine cu sarcina ei, ca drept pedeapsă pentru avortul făcut. Teama irațională ca îi va muri bebelușul sau că va fi bolnav este des întâlnită la femeia care a făcut avort. Nu vreau să mai mă gândesc la asta! Nu trebuie să mai mă gândesc la asta! Ce a fost a fost! Nu aveam altă soluție etc.
  21. Comparație cu femeile însărcinate sau/și cu alți copii – privind la femeile însărcinate, la alți copii sau bebeluși, femeia care a făcut un avort se poate gândi, comparând, cum ar fi arătat copilul ei dacă l-ar fi păstrat sau câți ani ar fi avut.
  22. Învinovățire pentru pierderea unei sarcini sau sterilitate – considerând aceste lucruri o pedeapsă pentru avortul comis.
  23. Gânduri de sinucidere – multe femei se luptă cu dorința de a-și curma viața săptămâni, luni sau ani. Simt că nu merită să trăiască și vor să meargă acolo unde este copilul lor pentru a-și putea cere iertare.
  24. Probleme legate de viața sexuală – se pot manifesta în două direcții: la unele poate exista tema de a face sex și de a rămâne din nou însărcinate, lipsa dorinței pentru sex și imposibilitatea de a se bucura de actul sexual, iar altele pot ajunge la promiscuitate sexuală (făcând sex la întâmplare, fără să le pese dacă vor mai rămâne însărcinate)
  25. Atitudine negativă față de menstruație – sângele și durerile din timpul menstrei pot aminti de avort. O femeie care nu avusese astfel de probleme înainte de avort, după se poate simți îngrozită la vederea sângelui spălându-se de 5-6 ori pe zi, evitând să vadă sau să miroasă sânge.
  26. Lipsa încrederii în sine însăși
  27. Evitarea femeilor însărcinate, a hainelor de bebeluși și a medicilor (combinată cu teama de consult ginecologic)
  28. Dificultatea de a se ierta pe sine însăși și de a crede că Dumnezeu o va ierta
  29. Iritabilitate, anxietate fără motive raționale sau vizibile.

Proceduri folosite pentru avort:

Mărturii